Caracterizarea lui Ilie Moromete

•  Primul roman scris de Marin Preda, Morometii, este alcatuit din doua volume, publicate la doisprezece ani distanta: in 1955, volumul I iar in 1967 volumul al II-lea. Tematic,acest roman realist aduce in prim plan conditia taranului in istorie, familia si modul de existenta patriarhal, specific satului traditional romanesc.
• In centrul romanului sta familia Morometilor, iar axul ei este Ilie Moromete, personaj principal, reflector. atipic, rotund, exponential, prototip al taranului patriarhal
• Desi personajul este prezentat arareori de narator, la incipitul capitolului al X-lea din volumul I acesta ne prezinta portretul lui Moromete: ,,era cu 10 ani mai mare decat Catrina(contingent '911, facuse razboiul) si acum avea acea varsta intre tinerete si batranete cand numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva" . Pe langa aceasta, autorul se multumeste sa-i noteze starile : ,,era tacut" , ,,era vesel" , ,,era teapan si sumbru". 
• Caracterizarile realizate de celelalte personaje ii contureaza lui Ilie Moromete un portret complex, cailalti avand fiecare o parere proprie despre el. Sotia lui, Catrina, il acuza adesea pentru placerea lui de a vorbi si de a fuma : ,,Toata ziua stai de vorba si bei tutun si mie imi arde camasa de pe mine". Jupitu nu il intelege si il acuza de rea vointa: ,,Rasa de om ca dumneata n-am mai pomenit". Cocosila il numeste "prost" dar nu jignitor, Nicolae il considera un tata intelept. iar baietii cei mari ii reproseaza autoritatea si i-o submineaza influentati de Guica. 
• Tot aparținând caracterizării directe, autocaracterizarea din finalul volumului al doilea scoate în evidență iluzia libertății individului în ciuda constrângerilor istorice. ,, Domnule, [...] eu totdeauna am dus o viață independentă.”
• Caracterizarea indirectă, desprinsă din fapte, gesturi, vorbe și gânduri, din acțiuni sau relația cu celelalte personaje evidențiază o serie de alte trăsături sugestive; disimularea,ironia, inteligența, spiritul contemplativ, autoritatea paternă, caracterul meditativ, sociabilitatea, capacitatea de a face haz de necaz, 
• Faptele săvârșite de Moromete sunt cele obișnuite ale unui țăran: merge la câmp, își vizitează vecinii,merge la poiana lui Iocan,și se comportă violent, cu copii săi când aceștea depășesc măsura. El își găsește mereu timp să stea de vorbă dovedind că inițial ,,timpul avea cu oamenii nesfârșită răbdare”. Comportamentullui Moromete trezește uimire, nedumerire și uneori chiar invidie. Nlelipsit de la întâlnirile duminicale din poiana lui Iocan unde ocupă prim-planul dezbaterilor, reușește dă găsească în paginile ziarelor cea cea nu observase nimeni, iar ca maestru al disimulării își creează momente de spectacol: ,,Adică ocupațiunea ta mintală, Cocoșilă, e la alte prostii!”. Totuși cele mai reprezantative scene prin care este ilustrată stăpânirea de către Ilie Moromete a ,,artei disimulării” sunt cea în care trece pe lângă agenții fiscali, prefăcându-se că nu îi observă și încercând să arate că locul furcii este mai important decât prezența lor, sau scena prânzului la câmp unde nu se exteriorizeză atunci când se frige cu fasolea fierbinte doar pentru a-l convinge pe Paraschiv să-i urmeze gestul și să se frigă. 
• Fire contemplativă, si sentimentală, este incapabil de negustorie pentru a face bani, agravând contextul social al familiei.