Les jeunes entre oui et non (Tinerii intre da si nu)

  Se poate vorbi despre dorinte personale atunci cand ai 17 ani?
  Chiar daca nu reusesti sa ti le strigi in gura mare, devii constient de ele. Mult mai tarziu va veni vremea revendicarii. E o chestiune de maturitate.
  Nu! Voi nu mergeti duminica cu parintii vostri la Durand. Nu! Voi nu plecati in vacanta cu familia in aceasta vara. Nu! Acest cuvant, sec si scurt, parintii vostri nu il cunosc, decat prea bine. Si asta deoarece nu ezitati sa il aruncati in fata lor de mai multe ori pe zi. Normal, raspunde Gerard Severin, psihanalist: „In adolescenta, te opui pozitiei lor, spui <<nu>> parintilor ca sa iti afirmi viitoarea identitate de adult pe care o cauti pe bajbaite. Acest <<nu>> pentru parintii tai nu este agresiv, este un <<nu>> de constructie, care marcheaza diferentele voastre, personalitatea ta proprie.”
  Acest ,,nu” este oare prin urmare cuvantul de baza al vocabularului tau? Nu cchiar. Caci intr-un mod bizar, confruntandu-se cu prietenii, aceste două litere iși pierd mult din strălucirea lor arogantă. Ele chiar au tendința să se blocheze în fundul gâtului. „Mi se întâmplă de multe ori să gândesc <<nu>> ,totuși, din gură îmi iese un <<da>>”, spune Myriam, 16 ani. „De exemplu, când prietenii care nu își fac tema la matematica îmi cer să copieze de la mine chiar ânainte de oră, eu nu vreau decât să le răspund <<nu>>! Eu, care petrec ore în șir și ei care vor avea aceleași note ca mine fără oboseală. Totuși eu zic <<da>>, și îi las să o facă.

(..)
Partea a IIa